Orele pentru teme stabilite prin lege. Început de reformă?

Orele pentru teme stabilite prin lege. Început de reformă?
Orele pentru teme stabilite prin lege. Început de reformă?

18 Dec 2016,

2655 Vizualizari

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a semnat un ordin care stipulează că un elev din învățământul primar trebuie să petreacă o oră făcând temele, iar cei din gimnaziu, două ore.

De ce este nevoie de lege pentru a reglementa modul în care elevii își petrec timpul după ore?

În urma acestui ordin au apărut poziții pro și contra.

Tradiționaliștii susțin că acesta nu poate fi aplicat, că profesorii nu au de unde să știe câte teme le dau colegilor lor de făcut acasă elevilor și, în consecință, nu pot să stabilească ce trebuie să le ceară, la rândul lor, acestora. Ipoteza, de altfel greșită, de la care se pleacă este că elevii ar trebui să învețe acasă ce se predă la școală. Programa încărcată, fiecare „făcător” de manuale și/sau programă s-a simțit dator să mai adauge ceva, face ca profesorii să devină niște „recitatori” și nu formatori. Profesorii, chiar și cei bine intenționați, nu pot să aprofundeze cu elevii lucrurile predate prin exerciții. Putem presupune că o teamă a „tradiționaliștilor” este dată și de faptul că profesorii vor putea fi mai bine evaluați, activitatea lor de la ore va genera aprofundarea sau nu a materiei de către elevi. Profesorii nu vor mai putea da vina pe lipsa exercițiului personal al elevului fiind nevoiți să lucreze cu aceștia în timpul orelor și să se asigure că elevii au înțeles și și-au înșușit materia.

Ordinul lasat așa, fără o intervenție brutală de reducere a conținutului predat, nu va putea aduce schimbări pozitive în viața elevului și formarea unui tânăr economic funcțional.



Progresiștii, care acceptă ordinul, acceptă faptul că în învățământul românesc, tema pentru acasă este uneori silnică. Temele sunt greoaie, familia, uneori lipsită de pregătirea necesară, nu poate să îî sprijine pe elevi în înțelegerea și rezolvarea corectă a acestora. Elevul și familia se simt neputincioși, prin urmare nu mai depun efort în rezolvarea acestora, și astfel intervine un decalaj enorm între ce se predă și ce reușește elevul să asimileze.

Claudia Ostriceanu, profesor, a declarat pentru România Liberă: „În definitiv, tema nu ar trebui să reprezinte altceva, decât reperul pe care îl folosește profesorul pentru a cunoaște cât a aprofundat elevul din lecția anterioara și de unde poate pleca să-i dezvolte cunoștințe noi”. Aceasta susție ca tema pentru acasâ ar putea fi rezolvată pe o fișă.

Este de observat că mulți profesori confundă programa cu manualul. Pentru ușurință preferă să urmarească strict manualul renunțând să facă efortul de a alege texte suport atractive sau seturi de exerciții și exemple captivante. Astfel programele nu sunt corelate cu conținuturi coerente, graduale, prin care să se urmărească aspectele funcționale sau practice.

Progresiștii acceptă faptul că sistemul de învațământ nu este axat pe copil, nu ține cont de vârsta copilului, nu ține cont de nevoie de dezvoltare a inteligenței cognitive a acestuia sau cea emoțională.

Acest ordin va genera în viitor multe discuții care sperăm să ducă la creșterea capacității sistemului de învățământ românesc de a crește cetățeni funcționali capabili să se adapteze schimbarilor societății actuale.

Top
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook
Copyright © 2017 Starjunior. Toate drepturile rezervate.